“A bea ceai este cea mai buna modalitate pentru om de a se intoarce la el insusi din haosul ce-l inconjoara, este acel timp cand printul si taranul impart aceleasi ganduri, aceeasi bucurie, dupa care se pregatesc sa se intoarca la destinul lor. “ ( Lu Yu – poet chinez )
CEAIUL – in stare salbateca este un arbust din familia Camelia Sinensis si care are nevoie de un climat cald, umed si un teren pana la altitudini de pana la 2800metri.
Putand fi comparata cu vinul, fiecare recolta reflecta caracteristicile plantatiei: natura terenului, climatul, daca e o zona cu mult soare sau cu multa ploaie.
Toate ceaiurile sunt obtinute din acelasi arbust, tratamentul frunzelor depinzand de sortimentul de ceai pe care vrem sa-l obtinem.
Casa de ceaiuri Mariage Freres clasifica ceaiurile in 8 categorii: ceaiuri albe, verzi, galbene, bleu, negre, invechite, compresate,parfumate.
- ceaiul alb -- este unic, numele provenind de la culoarea argintie a frunzelor si a prezentei pufului pe frunza abia iesita din mugure. Productia este extrem de redusa, China fiind principalul furnizor de ceaiuri albe de calitate.
- ceaiurile verzi -- sunt ceaiuri neoxidate. Ele sunt rezultatul unei preparari speciale destinate a evita procesul natural al oxidarii. Sunt doua metode de confectionare a ceaiurilor verzi:
- metoda chinezeasca: frunzele proaspat culese sunt uscate intr-un bazin sub care este un foc la o temperature de 100 grade Celsius;
- metoda japoneza: frunzele sunt brusc incalzite cu vapori intr-o cuva speciala. Prin acest procedeu frunzele devin mai supple si pliabile, perfecte pentru a fi rulate. Ele sunt rulate cu mana si apoi uscate, aceste operatii repetandu-se pana la o uscare definitive. Dupa aceea, frunzele sunt triate in diverse categorii. Diferitele calitati de ceai verde se disting prin culoare, aroma si frunze egale.
- ceaiurile galbene -- sunt obtinute din ceaiuri verzi. Dupa ce procesul de oxidare este blocat, frunzele sunt depozitate; datorita fenolului pe care il contin, se produce dupa un timp o auto-oxidare care confera frunzelor o aroma dulce si savuroasa. Ele poseda o caracteristica unica si inexplicabila: initial sunt verzi, ele devin galbene in cursul procesului natural de maturare si se pastreaza asa pana la infuzie.
- ceaiuri bleu -- sunt ceaiuri intermediare intre ceaiurile negre si ceaiurila verzi; frunzele sunt supuse unei scurte oxidari. Se numesc “oolong” -- care se traduce prin “dragon negru” sau “Wu Yi” numele muntelui din China unde se gasesc celebrele gradini a caror productie de ceai bleu este renumita.
- ceaiuri negre -- sunt ceaiuri oxidate. Expertii fac clasificari in functie de aspectul frunzelor (daca acestea sunt intregi sau cu frunze bucatele).
- ceaiuri invechite -- se disting de ceaiurile negre prin prepararea specifica, care se efectueaza in faze successive in cursul unui lung process de fermentatie in pivnite speciale. Pe masura ce se conserva, aroma ceaiului se dezvolta si continutul de teina se diminueaza. Ceaiul devine absolute usor, iar savoarea castiga in subtilitate pana devine un ceai cu una din cele mai rare si cautate arome. Ceaiul este unic in lume, este singurul cu o vechime de 50-60 ani si este cautat de adevaratii cunoscatori.
- ceaiuri compresate -- frunze de ceai verde, negre, bleu, invechite sau parfumate sunt presate si apoi prezentate sub forma de pachete.
- ceaiuri parfumate -- Chinezii pun in ceai un parfum care ii da ceaiului mai multa savoare, fara sa faca sa dispara aroma ceaiului. Exista 3 categorii:
- Mari clasici: aroma de trandafiri, iasomie, orhidee, flori de portocal.
- Fantezii: fructe exotice, vanilie,coacaze;
- Amestecuri parfumate: melange tropical.
Nobletea traditiilor chinezesti a asociat subtilitate gustului cu placerea ochiului. Astfel, frunzele de ceai pot fi facute cu manain buchete care evoca stele, buchete de flori sau perle pretioase.Aceste compozitii sunt apreciate pentru frumusetea lor si transparenta in infuzie.
Salonul de ceai Triangle d’Or va ofera o bijuterie imperiala: perle de ceai verde cu iasomie, acoperte cu foita de aur.