Alegerea , pastrarea si prepararea ceaiului    

 

         Provenienta  frunzelor de ceai   din   gradini celebre care confera o aroma unica  reprezinta   o promisiune a unui ceai de calitate dar exista si alte elemente care   transforma promisiunea    in realitate .   Calitatea unui ceainic si a apei din care se face ceaiul sunt conditii de baza in reusita prepararii lui; ceainicul nu se spala niciodata cu detergent si nici nu se sterge pentru a se usca.  Ceainicul doar se clateste cu apa si apoi se lasa sa se usuce la temperatura aerului.  Depozitul de tanin care innegreste putin ceainicul  dupa o perioada de timp de folosire, este o depunere naturala care nu face decat sa puna in evidenta savoarea ceaiului.

       Din pacate uitam uneori ca ceaiul este pana la urma o apa aromatizata cu frunzele unei plante; deci calitatea apei reprezinta un alt factor important pentru a obtine un ceai de calitate . Se povesteste ca maestrii  ceaiului chinezesc  pot  recunoaste in infuzie provenienta apei din ceai (daca provine dintr-un izvor, un fluviu sau un put sapat la mare adancime). Adevaratii cunoscatori si iubitori  ai ceaiului isi comanda apa de la izvoare renumite si se spune ca regina Angliei nu pleaca niciodata in calatorie fara o rezerva de apa destinata prepararii ceaiului...

Mai simplu spus, ar trebui sa preparam ceaiul cu o apa de callitate proaspata, inodora, fara calcar.Aceasta apa nu se fierbe niciodata, caci, va deteriora frunzele de ceai si va denatura aroma. Timpul de infuzie este la fel de important si trebuie sa tinem seama de faptul ca un ceai crud (cum este ceaiul alb ) are nevoie de un timp de infuzie mare 8-9 minute, pe cand un ceai verde si chiar cel negru are nevoie de doar 3-4 minute.

  

Cinci reguli de aur in prepararea ceaiurilor Mariage Freres

 

Regula 1 : Incalzeste ceainicul si strecuratoarea

Regula 2 : Masoara ceaiul cu ajutorul strecuratorii deja incalzite si las-o cateva momente pentru a permite aburului sa trezeasca aroma frunzelor de ceai

Regula 3 : Toarna apa fierbinte ( nu clocotita) peste frunzele de ceai. In cazul ceaiurilor albe sau verzi, apa trebuie sa fie aproape de punctul de fierbere ( 95 grade Celsius)

Regula 4 : Lasa ceaiul sa se aseze in functie de marimea si varietatea frunzelor

Regula 5 : Inlatura strecuratoarea cu frunze, amesteca si savureaza

 

Ramane sa vorbim despre o problema spinoasa:  ceaiul se bea cu lapte, zahar sau lamaie ?

 

Anumite sortimente de ceai suporta cateva picaturi de lapte rece; este vorba de ceaiurile negre , dure, ceaiuri pentru mic-dejun . (ca de exemplu : ceaiul din Ceylan, ceaiul Assam , etc). Dar pentru sortimente de ceai   lejer (de exemplu Darjeeling, ceaiurile verzi, ceaiuri afumate) , laptele este cu desavarsire interzis.

Lamaia denatureaza gustul ceaiului si decoloreaza infuzia si este intotdeauna o combinatie proasta cu ceaiul; dimpotriva, o felie subtire de portocala este mai binevenita pentru ca poate sublinia aroma.

George Orwell , binecunoscutul scriitor a dat urmatorul sfat : ,, Nu puneti niciodata zahar in ceai ; ceaiul este natural amar, ca si berea; daca punem zahar nu vom gusta ceaiul ci vom gusta zaharul in amestec cu apa fierbinte. ,,

Daca dorinta de ceai dulce este atat de puternica, atunci un cristal de zahar alb candel (cel mai neutru)  este singurul care nu va dezonora  total  aceasta bautura.

Dar, in materie de placere, libertatea alegerii fiecaruia dintre noi nu poate fi comentata.

     

TEINA

 

Intre 2- 5 % din partea solubila a unei frunze de ceai o reprezinta teina, acelasi alcaloid pe care il gasim in cafea sau coca-cola sub numele de cofeina. Dar, daca o ceasca de cafea  contine minim 130 miligrame , o ceasca de ceai contine doar 50 miligrame de teina (ca un pahar mare de coca-cola). Studiile au demonstrat ca incepand de la 250 miligrame de cofeina  pura  ,  (echivalentul a 2 cafele) corpul  simte o accelerare a ritmului cardiac, o iritare a tubului digestiv ,  efectele de stimulare sunt de putina durata iar in timp acest lucru creaza dependenta si cresterea cantitatii de cafea . Pe de alta parte, cinci cesti de ceai declanseaza in corp rareori aceleasi efecte, pentru ca actiunea teinei este partial   anihilata de taninul din infuzie.

 

SORTIMENTE   DE  CEAI 

 

Putem alege si  sa decidem singuri ce ni se potriveste... mai ales ca o ceasca cu ceai consumata la momentul potrivit poate face minuni :

-           In dimineti in care suntem lipsiti de energie si obositi,  o ceasca cu ceai negru ne va face sa ne trezim foarte repede si sa „functionam”  la cote maxime ;

-          Suntem stresati   si nu ne mai multumeste nimic ?  Un ceai verde cu gust de natura inverzita sau  cu adaos de flori de cires japonez ne va  aduce  bucurie si  placere ;

-          E  seara, ploua, e frig si ne lipseste cheful ?   Remediul e o ceasca cu ceai rosu (fara teina ) cu fructe exotice sau petale de flori ;

-          Te-a  parasit  iubitul ? Incearca un ceai  verde  cu condimente si pe langa antioxidantii care te vor feri de imbatranire  iti garantez  si un tonus  imediat ;

-          Vrei  un moment de liniste si pace cu tine ? Incearca o ceasca cu ceai alb, ceai care are foarte putina teina dar mai multi antioxidanti decat ceaiurile verzi. Acest ceai te va face sa visezi si sa-ti muti  visele in  fiecare zi pe care o traiesti.

Ca sa recapitulam, toate ceaiurile sunt obtinute din acelasi arbust, planta se numeste CEAI =  Camelia Sinensis si care are nevoie de un climat cald, umed si  creste pe  un teren pana la altitudini de pana la 2800 metri ;  din aceeasi planta se obtin categorii diferite de ceaiuri in functie de  un tratament care se aplica frunzelor .

Casa de ceaiuri Mariage Freres clasifica ceaiurile in 8 categorii: ceaiuri albe, verzi, galbene, bleu, negre, invechite, compresate,parfumate.

1. ceaiul alb -- este unic, numele provenind de la culoarea argintie a frunzelor si a prezentei pufului pe frunza abia iesita din mugure. Productia este extrem de redusa, China fiind principalul furnizor de ceaiuri albe de calitate.
2. ceaiurile verzi -- sunt ceaiuri neoxidate. Ele sunt rezultatul unei preparari speciale destinate a evita procesul natural al oxidarii. Sunt doua metode de confectionare a ceaiurilor verzi:
   • metoda chinezeasca: frunzele proaspat culese sunt uscate intr-un bazin sub care este un foc la o temperature de 100 grade Celsius; 
   • metoda japoneza: frunzele sunt brusc incalzite cu vapori intr-o cuva speciala. Prin acest procedeu frunzele devin mai supple si pliabile, perfecte pentru a fi rulate. Ele sunt rulate cu mana si apoi uscate, aceste operatii repetandu-se pana la o uscare definitive. Dupa aceea, frunzele sunt triate in diverse categorii. Diferitele calitati de ceai verde se disting prin culoare, aroma si frunze egale.

In Japonia, ceaiul verde folosit este ceaiul verde pudra, care se numeste “matcha”. El este folosit in ceremoniile ceaiului. Dupa uscarea cu aer cald si trecerea prin vapori, frunzele sunt taiate in bucatele mici si uscate din nou si apoi facute pudra cu ajutorul unui mojar din piatra.

1. ceaiurile galbene -- sunt obtinute din ceaiuri verzi. Dupa ce procesul de oxidare este blocat, frunzele sunt depozitate; datorita fenolului pe care il contin, se produce dupa un timp o auto-oxidare care confera frunzelor o aroma dulce si savuroasa. Ele poseda o caracteristica unica si inexplicabila: initial sunt verzi, ele devin galbene in cursul procesului natural de maturare si se pastreaza asa pana la infuzie.
2. ceaiuri bleu -- sunt ceaiuri intermediare intre ceaiurile negre si ceaiurila verzi; frunzele sunt supuse unei scurte oxidari. Se numesc “oolong” -- care se traduce prin “dragon negru” sau “Wu Yi” numele muntelui din China unde se gasesc celebrele gradini  a caror productie de ceai bleu este renumita.
3. ceaiuri negre -- sunt ceaiuri oxidate. Expertii fac clasificari in functie de aspectul frunzelor (daca acestea sunt intregi sau cu frunze bucatele).
4. ceaiuri invechite -- se disting de ceaiurile negre prin prepararea specifica, care se efectueaza in faze successive in cursul unui lung process de fermentatie in pivnite speciale. Pe masura ce se conserva, aroma ceaiului se dezvolta si continutul de teina se diminueaza. Ceaiul devine absolute usor, iar savoarea castiga in subtilitate pana devine un ceai cu una din cele mai rare si cautate arome. Ceaiul este unic in lume, este singurul cu o vechime de 50-60 ani si este cautat de adevaratii cunoscatori.
5. ceaiuri compresate -- frunze de ceai verde, negre, bleu, invechite sau parfumate sunt presate si apoi prezentate sub forma de pachete.
6. ceaiuri parfumate -- Chinezii pun in ceai un parfum care ii da ceaiului mai multa savoare, fara sa faca sa dispara aroma ceaiului. Exista 3 categorii:
   • Mari clasici: aroma de trandafiri, iasomie, orhidee, flori de portocal.
   • Fantezii: fructe exotice, vanilie,coacaze;
   • Amestecuri parfumate: melange tropical.

Nobletea traditiilor chinezesti a asociat subtilitate gustului cu placerea ochiului. Astfel, frunzele de ceai pot fi facute cu manain buchete care evoca stele, buchete de flori sau perle pretioase.Aceste compozitii sunt apreciate pentru frumusetea lor si transparenta in infuzie.

In China a oferi ceai este un simbol de reconciliere; in Tibet, inainte de un drum lung toata lumea bea ceai ca sa se intoarca cu bine; in Thailanda se ofera ceai in semn de ospitalitate; in Turcia, barbatii beau ceaiul pe strada,fiind un prilej de discutii; ofrandele budistilor inseamna si ceai; in Rusia samovarul cu ceai aduna familia ca sa le incalzeasca in acelasi timp inima si corpul; cultul pentru ceai a facut ca englezii sa bea ceaiul de la ora 5, iar francezii sa spuna ca ceaiul Darjeeling este sampania ceaiurilor din intreaga lume.

 

Degustarea   si   pastrarea ceaiului

 

Degustarea ceaiului este asemanatoare cu cea a vinului si are mai multe etape :

mirosire- privire – gustare

Mirosirea se face apropiind ceasca de nas si simtind bine aroma ; putem sa inspiram aroma unui ceai care ne place cum miroase pentru a ne aminti aroma . Dupa mirosire, urmeaza privitul sau admiratul: privim frunzele de ceai desfacandu-se orizontal sau vertical in apa fiarta , privim florile cum isi deschid petalele ( la ceaiurile „ fleur de buddha”  de exemplu ). In cele din urma il gustam. La inceput bem putin cu varful limbii, dupa care mai sorbim de cateva ori.

Ceaiul  uscat se pastreaza in recipiente ermetice , cu capac din metal, bambus sau lemn; astfel, culoarea si gustul se pot pastra o perioada mai lunga fara sa se altereze.

Ceaiul de calitate este sensibil la lumina si temperatura , deci se pastreaza mai bine la temperaturi  scazute ,  dar niciodata in frigider  sau langa alimente  de la care pot absorbi miros.