Legende

Povestea ceaiului a inceput in China, conform unei legende care dateza de mai bine de 5000 de ani. Cea mai veche legenda e legata de împaratul chinez Shen Nung ( 2737-2697 î.C. ) "Împaratul Shen Nung, ca o precautie igienica, bea numai apa fiarta firebinte. Bucatarii trebuiau sa fiarba permanent apa, 24 ore din 24. Legenda spune ca, într-o buna zi, împaratul intra în bucatarie sa bea apa si în acel moment un vânt puternic aduse în încapere frunze si crengute din gradina. Nu se stie daca erau frunzele si crengile de pe lemnele de foc stivuite sub geamurile bucatariei, sau erau frunze si crengute din tufisurile de ceai salbatic ce cresteau în zons. Oricum acestea cazura în vasul cu apa clocotita. În fata bucatarilor stupefiati, împaratul se apropie de vasul în care apa începu sa-si schimbe culoarea si în acelasi timp emana o aroma necunoscuta. Împaratul a pus bucatarii sa guste, si vazând ca acestia au supravietuit, a gustat el însusi licoarea." Si astfel - spune legenda - era ceaiului începu. Era anul 2700 î.C., aceasta fiind data în care s-a preparat primul ceai.
O alta legenda spune ca Bodhiharma, unul dintre calugarii care au întemeiat cultul zen, medita de cinci ani ca sa atinga "trezirea interioara" când, slabind vigilenta, a adormit. Pentru a se pedepsi si pentru a ramâne mereu cu ochii deschisi îsi taie ploapele. În locul unde acestea cazura iesi în scurt timp o tulpina care se transforma în planta ceaiului.

O alta legenda spune ca în dinastia Song (960-1279), în satul Longjing traia o barâna singura. Unica sursa de venit pentru ea era cultivarea celor 18 arbusti de ceai. Într-un an, ceaiul a iesit de calitate slaba si nu s-a vândut. Batrâna nu mai stia cum sa se descurce. Într-o zi, a intrat un mos în curtea casei sale. S-a uitat cu atentie la piua de piatra dintr-un cos. A întrebat-o pe baba daca vinde piua pe 5 arginti. Era o suma mare. Baba a acceptat cererea. Mosul i-a spus ca va veni putin mai târziu cu câtiva insi sa ia piua aceea, care era destul de grea. Bucuroasa ca a obtinut un pret bun pe piua, baba a curatat-o frumos de praf si de frunzele putrezite de pe ea. Unde sa puna frunzele putrezite? Le-a îngropat lânga arbustii de ceai. La întoarcere, mosul a întrebat-o pe batrâna unde a pus gunoiul din piua si baba i-a raspuns cinstit. Supart, mosul, i-a spus ca-i nedumerit. Dupa câteva zile, minune! Din arbustii de ceai rasarisera muguri verzi, de o prospetime rara.

Ceaiul in Europa

Europa afla despre ceai

In timp ce in Japonia si China culturile de ceai erau la un nivel inalt de dezvoltare, informatiile depre noua bautura misterioasa au inceput sa patrunda si in Europa. Conducatorii de caravane mentionau cate ceva despre ceai, insa nu se stia mai nimic despre modul de consum si despre infatisarea acestuia. Primul european care a avut un contact cu ceaiul si a scris despre acesta era Parintele portughez Jasper de Cruz in 1560. Portugalia, cu flota sa avansata din punct de vedere tehnologic, a castigat primul drept de comert cu China. Parintele de Cruz testase ceaiul in prima misiune comerciala in China.

Portughezii au dezvoltat o ruta comerciala prin care trimiteau ceaiul la Lisabona si apoi vasele olandeze le transportau in Franta, Olanda si in tarile Baltice.

Ceaiul patrunde in Europa

Datorita succesului flotei olandeze in Pacific, ceaiul a devenit o moda in capitala olandeza, Haga. Acest lucru se datora in special costului ridicat al ceaiului care a intrat in apanajul celor bogati. Treptat, cantitatea de ceai importat a crescut si preturile au inceput sa scada. Disponibil initial in farmacii impreuna cu condimentele rare precum ghimbirul si zaharul, in 1675 se putea deja gasi in magazinele alimentare din Olanda.

Cum consumul de ceai a crescut rapid in societatea olandeza, doctorii si autoritatile universitare au inceput sa dezbata despre efectele pozitive si negative ale ceaiului. Cunoscuti ca „ereticii ceaiului”, publicul a ignorat in mare dezbaterea acestora si a continuat sa savureze noua bautura cu toate ca contrversa a durat din 1635 pana in 1657. De-a lungul acestei perioade, Franta si Olanda au indreptat Europa spre consumul de ceai.

Cum fascinatia pentru lucrurile orientale a pus stapanire pe Europa, ceaiul a devenit parte din stilul de viata. Criticul social Marie de Rabutin-Chantal. Marchiza de Seven face prima mentiune in 1680 despre adaugarea laptelui la ceai. In aceeasi perioada, hanurile olandeze incep sa serveasca ceai. Proprietarii de taverne vor oferi clientilor un set complet de preparare a ceaiului cu o unitate de incalzire.