Intr-o incercare proust-iana de a regasi timpul pierdut din alte vremuri, am prezentat in ceainarie
ceremonialul ceaiului , ritual japonez mereu tentant pentru multa lume. Telul acestui ritual a fost de a impartasi
cu cei din jur emotia trairilor , chiar daca acest lucru e mai complicat de realizat cand e multa lume.
Ne-am asumat riscul dea avea mai multi invitati, pentru ca ceremonialurile de acest fel sunt rare si au existat foarte multi doritori
sa participe chiar din comunitatea japoneza din Romania.
Intr-o lume in care monopolul e detinut de globalizare si fast-food-uri , lumea bautorilor de ceai are nevoie de ceaiuri naturale, pretioase,
de accesorii de calitate , tocmai din dorinta de a trai in prezent dar a fi si ancorati in istorie prin ceai…
Triangle D’Or va pune la dispozitie prin magazinul Reine Astrid carti despre lumea fascinanta a ceaiului, accesorii (ceainice, cesti, boluri, etc. ),
peste 100 de sortimente de ceaiuri Mariage Freres ( cartile sunt in colaborare cu editura Flamarion iar accesoriile sunt Mariage Freres modele Art Deco 1930 sau alte modele celebre).
Avem in magazin ceaiuri Darjeeling- primul cules 2008 ceaiuri cautate de cunoscatori pana la ceaiuri fume Lapsong , ceaiuri albe, ceaiuri albastre sau ceaiuri din Nepal…
Va asteptam si in viitor sa va prezentam ceaiurile la magazin sau sa beti o ceasca de ceai alaturi la ceainarie.
Despre eveniment au mai scris:
Corina Murafa
Phoebs
Deea
INconstantIN
Dan Dumitrescu
EVENIMENTUL
Va invitam la Ceremonialul ceaiului prezentat de atasati ai ambasadei Japoniei in Romania, apoi veti putea sa gustati oricare dintre produsele ceainariei.
Puteti vedea cateva filmulete filmate in cadrul altor ceremonialuri aici: http://www.youtube.com/filiplepus
CAND SE VA INTAMPLA?
Intalnirea va fi pe 3 iulie, de la orele 19.00.
Adresa este B-dul Ion Mihalache Nr. 92 (in pasajul de langa Mega Image). Harta puteti gasi la: http://www.triangledor.ro/contact.html
Rezervari
Pentru informatii si rezervari: 0726735930 sau e-mail: calin@triangledor.ro
]]>- ceai imbracat in foita de aur -producator Mariage Freres (pret 180 euro _)
- crema anti-imbatranire cu aur - producator La Prairie ( pret 514 euro- 30 ml )
- prajituri cu crema de aur - producator Fauchon (pret 15 euro )
- champagne Moet & Chandon - editie cu cristale Swarowski si foita de aur.
Femeile adora aurul … pentru ca sunt constiente de puterea magica a acestuia.
Ca sa intelegem aceasta intoarcere la calitatile aurului, trebuie sa stim ca inca din timpuri indepartate budistii i-au atribuit calitati anti-stress,afrodisiace,antiinflamatorii,
Parisul a abordat aceasta strategie prin care ceea ce este frumos este pretios, rar, deci luxul nu se mai afiseaza cu obstinenta in semne exterioare de imbracaminte, bijuterii, ci in semne interioare de valorizare a eu-lui profund. Aurul a revenit in forta in design, cosmetica , gastronomie, ca o nevoie zilnica de excelentza,o nevoie de a avea o comoara in fiecare zi in ceasca, in pahar, in tratamente cosmetice si mancare.
Casa de ceaiuri Mariage Freres a asociat ceaiul verde cu aurul intr-o combinatie pretioasa care se numeste ” Perles d’ Or ” (perle de ceai verde cu iasomie acoperite cu foita de aur ) in incercarea de a demonstra ca luxul nu se democratizeaza, el ramane elitist, trebuie cautat, reinventat. Un rasfat pentru fiecare clipa inseamna frunze selectate cu grija de cei care culeg ceaiul si apoi manuirea lor cu mare grija in vapori pentru ca rezultatul sa devina o perla care apoi se tavaleste in pudra unei foite de aur. In infuzie , perla de ceai se desface dezvaluind frunza iar aurul invadeaza apa amestecandu-se cu ceaiul verde :un vis intr-o ceasca de ceai, o experienta spirituala acoperita de luxul pe care toti il ravnesc.
Frunza de ceai este culeasa cu mare grija de femei - culegatoare de ceai, care urca in fiecare dimineata pana la 2500 metri altitudine ca sa aleaga cele mai bune frunze; daca fotografiile le arata zambitoare, cu mainile incarcate de bratari si cu cosul pentru ceai in spate, realitatea e mai dura, caci sa stai aplecata in soare 8 ore pe zi nu e usor. Fiecare dintre culegatoare are in cos cam 15000 frunze pe zi; din acestea doar cateva sute sau uneori cateva zeci sunt de cea mai buna calitate si sunt cele folosite pentru ceaiul cu aur. Culegatoarea este platita in functie de calitatea frunzelor pe care le are in cos si asta inseamna intre 1-5 euro pe zi. Asa ca, fiecare ceasca cu ceai are soarele in ea dar contine multa suferinta. Asocierea cu aurul aduce nu opulenta ci multa grija pentru ceea ce bem, aduce un plus de ” savoir- vivre” pe care fiecare dintre noi incercam sa-l facem modul nostru de viata.
Aurul a fost folosit cu mult timp in urma in medicina neconventionala , in diverse elixire pretioase care tratau regi sau imparati; in Egiptul faraonilor se folosea un unguent divin continand substante aromatice,aur, argint,turquise…Toate acestea pentru ca se banuia ca aurul echilibreaza starea psiho-emotionala, ca ofera o dependenta placuta si tinerete indelungata. Puterea magica a aurului a intunecat mintile si a umplut vistierii, a cumparat imperii si a inventat ” alchimia ”.
Si daca vom accepta luxul in ceai, vom fi de acord si cu cei care spun ca aurul ajuta pielea sa lupte contra agresiunii factorilor externi si a radicalilor liberi (factori de imbatranire ) si atunci nu ne vom mai mira de ingrediente surprize ca : pudra de diamante …
Liliana Hrenciuc
]]>
” Alexandra David- Neel ” este numele unui ceai negru cu piper, ghimbir si condimente produs de casa de ceaiuri Mariage Freres , ca omagiu pentru prima femeie (si parizianca) care, dupa multe tentative nereusite , la 56 de ani si deghizata in cersetoare patrunde in Lhasa, ”Orasul- Interzis” din Tibet. Iubitoare a Asiei si in special a Tibetului, Alexandra David- Neel a fost atrasa ca si alti europeni de misterul muntilor , al religiei, al oamenilor. Conform unei legende, Tibetul este pastrator al originilor omenirii si al tinutului Shambala, este tara vecina cu cerul care exercita asupra multora o vraja neclara.
Calatorilor prin munti li se ofera de catre tibetani un ceai sarat in care se pune lapte de capra sau unt facut din lapte de yack. Acest ceai verde sarat, acompaniat de o paine facuta din faina de orz se bea in liniste si reprezinta un simbol al ospitalitatii.
Invitatul este instalat la o masa pe care se gasesc : ceai, faimoasa ”tsampa” (painea din orz ) si un bol cu untul care se toarna peste ceai. Acest ceai are tendinta sa deruteze la prima degustare, pentru ca se aseamana cu o supa calda. Acest ceai se pregateste in foc de lemn, conform normelor budiste; dupa golirea bolului cu ceai, tibetanii il umplu repede la loc pentru a alunga spiritele rele. Ceaiul acesta se poate bea cu mult zahar, caci zaharul este simbol al bogatiei.
In singuratatea cunoscuta de cei care exploreaza tinuturile din Himalaya cautand misterele unei alte lumi, o lume in forma de lotus in care obstacolele fizice sunt nimic fatza de cele spirituale, un loc rezervat armoniei, linistei, un loc opus celui in care traim , cea mai mare placere este sa gaseasca localnici cu care sa imparta caldura ceaiului si iluzia ca vor putea gasi acel loc. Ceaiul este oferit ca ofranda divinitatilor , pentru ca de bunavointa acestora depinde prosperitatea unei familii, sanatatea si poate ca acesta este secretul longetivitatii tibetanilor, credinta si ceaiul.
Ceaiul a ajuns in Tibet din nordul Indiei , dintr-o zona in care ceaiul creste gratie musonului si ploilor si a devenit mai mult decat o bautura nationala, s-a transformat intr-un ceremonial in care pelerinul ofera calugarilor ”lama” dintr-o anumita manastire un ceai in timpul marilor sarbatori; acest ceai este prilej de meditatie si atunci cand lumea a terminat ceaiul , ”lama” care a facut oficiile de gazda proclama solemn numele pelerinului care a avut meritul de a oferi paine si ceai pentru familia sfanta a celor prezenti. Obiect al unei ofrande pioase , mistice, unica in lume, ceaiul este prezentza zilnica in care tibetanii isi regasesc originea, ideile, traditiile, istoria.
Viata cotidiana in Lhasa la mijlocul secolului XX am descoperit-o si datorita aventurii a doi alpinisti germani evadati dintr-un lagar de prizonieri din India , care trec de bariera himalayana si ajung in Tibet la Lhasa; aici se imprietenesc cu cel de-al 14-lea dalai-lama . Dupa aventurile reale ale celor doi alpinisti s-a turnat filmul ”Sapte ani in Tibet ” .
Sa ne amintim acest minunat film in timp ce savuram ceaiul ”Alexandra David- Neel” cu aroma de condimente si sa le trimitem un gand bun tibetanilor…
Liliana Hrenciuc
]]>Rusii au fost de la inceput devotati ceaiului. Putina lume stie ca ceaiul lor este tot un ceai care sosea din China pe uscat cu ajutorul camilelor. Pe masura ce pasiunea pentru ceai crestea in Rusia, randurile de camile care serpuiau de-a lungul Asiei cresteau. Calea ferata trans- siberiana a trimis camilele intr-o bine-meritata odihna, dar calatoria romantica supravietuieste in continuare de vreme ce amestecul de ceai negru chinezesc ramane cunoscut drept Caravana Ruseasca.
Ceaiul a devenit in Rusia la fel de prezent ca si vodca. Rusii beau ceai in orice moment al zilei si toate familiile rusesti au in casa un samovar. Multi cred ca samovarul este folosit pentru a prepara ceaiul, dar de fapt el foloseste doar la fierberea apei.Datorita constructiei complicate a samovarului apa scoate sunete ciudate pana sa ajunga sa fiarba asa ca rusii spun ca ea canta, bolboroseste si suiera ca vantul in Siberia cea friguroasa . Samovarul este un simbol al ospitalitatii rusesti si a devenit un adevarat mod de viata in timpul tarinei Elisabeta prin modelele elegante care se vand si astazi la licitatii contra unor sume uriase.
Apa este fiarta in samovar si turnata intr-un ceainic plin cu ceai foarte tare. Ceaiul se toarna in pahare care au un suport matalic; se bea fara lapte si exista obiceiul de a se tine intre dinti o bucatica de zahar; ceaiul se impregneaza in trecere cu zahar sau se adauga miere sau dulceata din fructe.
Odata cu trecerea timpului s-au stabilit reguli in servitul ceaiului : stapana casei era cea care pastra ceaiul intr-o cutie inchisa cu cheia si tot ea sau fiica cea mai mare erau cele care serveau ceaiul fierbinte musafirilor sau membrilor familiei.
Rivalul ceaiului a ramas vodca, dar cu toate acestea ceaiul si samovarul sunt elementele care aduna familia indiferent de varsta si indiferent daca sunt saraci sau bogati.
Tolstoi, Puskin, Cehov, Dostoievski au descris scene in jurul samovarului in cartile lor, facand cunoscuta lumii dependenta rusilor de ceai si de samovar.
Este numele unei carti minunate scrisa de Paul Bowles care mi-a amintit de ceaiul pe care l-am baut in Paris la un mic restaurant marocan unde am descoperit ceaiul verde cu menta; este singurul ceai pe care il beau cu zahar pentru ca asa se prepara si se serveste fierbinte in pahare speciale .
Iubesc ceaiul acesta pentru aroma unica si modul in care aceasta aroma imi ramane ancorata de alte amintiri.Poate credeti ca nu e nimic in comun intre ceremonia ceaiului in japonia si ceaiul baut de nomazi in desert. Si totusi …
Desertul este locul unde omul se confrunta cu el insusi si nomazii contempla desertul asa cum contempla timpul care trece in timp ce beau ceai : momente infinite in nisipul fierbinte.
Sosirea ceaiului in viata marocanilor a umplut un gol real ; infuziile de plante nu erau prea placute, vinul era interzis prin religie, cafeaua era prea scumpa si nu atat de cunoscuta. Ceaiul a ajuns din intamplare in Maroc , cand dupa razboiul din Crimea tarile slave au instaurat blocada pentru marfurila destinate pietelor englezesti. Porturile marocane, foarte aproape de Gibraltar au devenit puncte de tranzit ale ceaiurilor catre Anglia si apoi au devenit puncte importante ale comertului cu ceai.
Ceaiul a devenit o bautura populara in Maroc iar ceaiul cu menta indulcit cu zahar a devenit bautura nationala. In anii care au urmat , aceasta bautura a castigat nu numai Marocul ci si Sahara, Algeria si Tunisia unde turcii introdusesera cafeaua.
S-a nascut un ritual ce a corespuns unei nevoi reale, s-au creat obiceiuri, s-au adaptat obiecte si accesorii speciale. Incet - incet s-a pus in miscare un intreg ceremonial in care ceaiul oferit este semn al ospitalitatii, el se pregateste de catre capul familiei si
difera ca gust de la o familie la alta, in functie de cantitatea de zahar folosita si de menta verde folosita. Sunt diferite sortimente si recolte de menta asa cum sunt in Franta diferite sortimente de vinuri ; nu exista oras sau sat care sa nu aiba propria recolta si aroma specifica de menta.
Ceremonia ceaiului in Sahara este legata de ospitalitate, de contemplarea caravanelor care trec si de asteptare. A oferi ceai unor calatori tacuti si insetati este un gest de ”bine ai venit ” , chiar si pentru cei veniti cu rea-intentie , spun marocanii , aceasta expresie devenind o exemplificare a modului lor de viata. Daca pentru japonezi ceremonialul ceaiului este unul plin de cumintenie, liniste, armonie, pentru cei ce locuiesc in oaza ceremonialul se bazeaza pe cautarea echilibrului intr-un mediu ostil
prin cantece, proverbe sau povestiri ; ceremonialul propriu-zis consta in prepararea si oferirea a 3 pahare de ceai turnate din 3 ceainice diferite. Se toarna de la inaltime ca sa se formeze putina spuma, acest lucru fiind simbol al norocului. Primul pahar oferit poate fi fara menta, fara zahar, doar ceai; al doilea pahar este cu zahar si menta pentru aroma, iar al treilea este indulcit lejer si cu menta din belsug. E nevoie de un cos mare din lemn sau piele in care se tin ustensilele necesare, adica o tava mare, emailata,
ceainice, pahare, recipient pentru apa. Este vocea ceaiului care le dicteaza ceremonialul; acceptand ceaiul, ii acceptam pe cei din jurul nostru si ne acceptam si pe noi in cele mai dificile momente din viata.
MARAIS - ar putea fi cea mai fascinanta zona a Parisului; candva o zona mlastinoasa , dupa cum sugereaza si numele
(marais inseamna mlastina) , cartierul acesta a devenit important in secolul XIV, pentru ca se afla in apropiere de Luvru.
perioada de glorie a fost in secolul XVII cand a devenit cartierul claselor bogate; multe din conace au fost renovate si au devenit hoteluri , muzee… va propun o mica plimbare in acest cartier pentru a putea intra in salonul de ceai ” Mariage Fréres ” .
Etajere din lemn, cutii pictate pentru ceai, arome condimentate sau fructate, o ambianta de muzeu al ceaiului si in acelasi timp o ambianta boema, chic si primitoare. Plante mari, verzi , separa msele si competeaza aceasta atmosfera coloniala, aducand exotismul pe care il cautam cand intram aici si vrem sa alegem un ceai. Marmura, picturi venetiene,
un sarm discret printre care se plimba chelnerii cu manusi albe si cu tavi pline de portelanuri pretioase si care te fac sa uiti de secolul in care traim. Putem gusta patiserie, dulceata pe baza de ceai sau chiar putem manca unul dintre felurile de mancare cu care s-ar mandri orice maestru bucatar : rata cu ceai fumé din formosa ; escalop de somon cu ceai verde Matcha; pui aromatizat cu ceai din condimente dulci ; spuma din ceai verde Matcha…
Bineinteles ca toate acestea se intampla datorita ceaiului. Sortimente unice aduse din cele mai renumite plantatii au o singura si importanta calitate : te scot din absurdul vietii cotidiene si iti aduc armonia, chiar daca este pret de o clipa…
Dintre cele 500 sortimente ceai, ceiurile Darjeeling reprezinta in lumea ceaiurilor ceea ce reprezinta sampania in lumea vinurilor franceze. O mica vale din India a dat numele sau acestui ceai devenit celebru in lume. Plantatiile din Darjeeling sunt situate intre 1000-2500 metri altitudine , pe versantul sudic al lantului Himalaya.
Aceasta altitudine inalta, o temperatura proaspata, un climat umid, un sol exceptional, au dat frunzelor de ceai Darjeeling un gust delicat , o savoare ca si de muscat , migdala, fructe coapte, o aroma si un buchet de exceptie.
Nu ramane decat sa vreti sa decoperiti lumea plina de mister si magie a ceaiurilor…
In calatoriile sale in China, Marco Polo a remarcat o ceramica fina si translucida , necunoscuta in Europa. I-a dat numele “porcellana” , numele unei scoici sidefii, stralucitoare, pentru ca , la inceput a crezut ca aceasta scoica sta la baza fabricarii acelui material minunat. In Europa, saloanele erau dominate de ceai,cafea, ciocolata fierbinte; nevoia de exotism combinata cu placerea gustului a facut ca aceste bauturi sa fie servite in cesti, ceainice, cafetiere facute dintr-un material mai rafinat :portelanul. Secole de-a randul,secretul portelanului chinezesc nu a fost descoperit, asa incat, capetele incoronate ale Europei si-au disputat monopolul importului acestor minunate obiecte. In Renastere, alchimistii in cautarea “pietrei filozofale”au descoperit secretul fabricarii portelanului , descoperind elementul principal : caolinul- o argila speciala.
Deseori considerate adevarate opere de arta, ceainicele reflecta in cele din urma starea de spirit a persoanei care bea ceai; deci, trebuie sa le acordam importanta cuvenita.
- Pentru ceaiurile delicate,verzi sau negre se pot utiliza ceainice din portelan, faianta sau sticla; cu atat mai mult daca bem un ceai care se desface ca un buchet de flori, el trebuie sa se vada, adaugand astfel placerii gustului o placere a
privitului;
- ceainicele din fonta sunt sinonime a 8 secole de traditie japoneza; ele sunt obiecte nobile,pe care le putem oferi domnilor, pentru ca materialul solid este un simbol al autoritatii si puterii; ele conserva perfect caldura iar interiorul fiind emailat e perfect pentru orice sortiment de ceai;
- pentru ceaiurile bogate in tanin sau cele fume, ceainicele cele mai potrivite sunt cele facute din argila arsa sau din materiale cum este argintul.
Arta franceza a ceaiului, unica in lume, sinonima cu eleganta, rigoare, calitate a inventat un ceremonial fastuos, scump, in care ceainicele sunt din portelan de Limoges sau argint, o lume pierduta si regasita in saloane pentru ceai, de fapt in secolul 19 singurele saloane pe care o femeie le putea frecventa fara a-si pune in pericol reputatia. In secolul 20, Parisul s-a umplut de aceste saloane de ceai, in timp devenind mult mai accesibile, astfel devenind loc de intalnire pentru poetii sau artistii in cautarea muzei. Producatorii francezi propun astazi celor pasionati , cele mai vaste si noi arome de ceai, amestecurile cele mai surprinzatoare si rafinate din lume. Aceasta <Arta Franceza a Ceaiului> se exporta si in lume, fiind cautata cu aceeasi frenezie ca si champagnia sau haute-couture. Nu ne miram ca una din gentile de voiaj ale casei Vuitton cuprinde in interior ceainic, cesti, un termos pentru apa… si nu ne miram cand un membru al Casei Regale din Anglia este surprins intr-un magazin de ceaiuri din Paris sau ca magazine cu ceaiuri franceze din Tokyo sunt in permanenta asaltate de cumparatori…
Mugur facut manual din frunze de ceai verde cu o floare in mijloc, care in timpul infuziei se desface intr-un buchet de flori;
Se recomanda ca ceainicul sa fie din sticla ca sa se poata urmari cum se deschide buchetul de flori; gustul ceaiului este de iasomie;
Un altfel de eveniment mi-am propus pentru luna martie, o luna in care femeile si primavara au fost sarbatorite; acest eveniment a fost prezentarea ceremonialului ceaiului de catre doamna Kazuko Diaconu, presedinta fundatiei Nipponica Romania si o degustare de ciocolata frantuzeasca.
Emotia si zambetele invitatelor m-au facut sa cred ca le-a placut ce au vazut si as vrea sa povestesc despre acest ceremonial si chiar sa-l refacem pentru doritori in lunile care urmeaza.
Ritualul ceremoniei ceaiului este o traire rafinata care atunci cand este bine stapanita devine o cale de autocunoastere.
Arta ceaiului la japonezi este un mod de viata bazat pe cultul pentru frumos, este taina de a ascunde frumosul pentru ca sa fie cautat si descoperit. Finalitatea ceremoniei nu este sa bei ceai ci sa intri pe drumul ceaiului. Drumul ceaiului (in japoneza- sado) este bazat pe armonie si liniste sufleteasca , astfel ca ceremonia ceaiului este arta de a ne domina mentalul obligandu-l sa mediteze la ceea ce este frumos in jurul nostru. Filozofia Zen a influentat ceremonia ceaiului,astfel ca se aranjeaza florile din ceainarie ca si cum ele ar fi pe un camp; vara se evoca racoarea, iarna se evoca caldura;gazda aranjeaza ustensilele facand multe gesturi gratioase , dar pentru un necunoscator pare ca nu mai ajunge sa toarne ceaiul , de fapt tocmai pentru a da timp participantilor sa-si golesca mintea si a o face sa mearga pe cai necunoscute. Zen este starea la care ajungi cand uiti de corp si reusesti sa nu mai ai ganduri. Japonezii considera ca linistea sufleteasca , regasirea eu-lui se poate face numai intr-un cadru natural, cand omul se apropie cat mai mult de natura pana la identificarea suprema, de aceea in timpul ceremoniei ceaiului se priveste o floare, o pictura, o caligrafie sau participantii incearca sa-si inchipuie cum vantul de primavara rascoleste florile de cires.
Pentru buna desfasurare a ceremoniei trebuie indeplinite o serie de conditii estetice legate de ustensile, imbracamintea participantilor si incaperea propriu-zisa. In timpul ceremoniei se vorbeste putin, cu voce joasa si obiectul discutiei poate fi doar ceremonia sau natura. Ceremonia ceaiului ( Cha No Yu ) incepe prin a aprecia ustensilele folosite, adevarate opere de arta; se priveste pictura de pe perete (kakemonu ) care reprezinta de obicei un peisaj sau o caligrafie a unei poezii japoneze (haiku ).
Niciodata nu se lauda kimono-ul purtat de gazde, pentru ca se considera ca aceasta ceremonie trebuie sa evite orice urma de egoism. Ustensilele trebuie sa fie vechi iar culoarea lor nu este aleasa la intamplare; servetelul pentru sters trebuie sa fie imaculat;
nici un gest nu este intamplator; miscarea corpului este gratioasa, linistita,armonioasa. Ceaiul Matcha folost in timpul ceremoniei este ceaiul obtinut dintr-o pudra de ceai verde batut bine cu apa fierbinte la 92 grade Celsius, niciodata apa fiarta, deoarece se considera ca opareste si arde frunza de ceai. Rezulta o bautura spumoasa care este propusa succesiv invitatilor care isi ofera de la unul la altul bolul cu ceai, sorbind cateva picaturi si facand complimente gazdei pentru gustul ceaiului.
Experienta unei asemenea ceremonii nu reprezinta ceaiul propriu-zis cat bucuria de a imparti cu cei din jur momente de calm, de contemplare, de bunatate, de liniste. Cei care fac aceasta ceremonie nu sunt regi ai ceremoniei nici actori nici spectatori si nici nu intentioneaza sa faca spectacol. Ei fac asta unul pentru celalalt in vederea infaptuirii unei armonii la care simpla participare te face sa simti maretia bucuriilor simple.
