Marco Polo, poate cel mai celebru explorator venetian, cunoscut pentru calatoriile sale in Mongolia si China si mai ales pentru cartea scrisa la intoarcere, dupa 24 ani si in care povesteste despre aventurile sale in Extremul - Orient si despre ceai. Nu ne miram ca simpla amintire a numelui sau ne trimite cu gandul la muntii din tinutul Darjeeling, la musonii din Ceylan, locuri celebre de cultivare si recoltare a ceaiurilor.

de LILIANA HRENCIUC

Numele sau a fost dat unor ceaiuri la care, pentru a fi in ton cu misterul ce a insotit calatoriile lui, mai contin si un amestec secret de fructe si flori din China si Tibet.

De la ceremonia ceaiului in Japonia, ceaiul din samovarul tarilor, Five Oa€™ clock-ul englezesc sau ceaiul din saloanele pariziene, oamenii au onorat aceasta bautura, drumul de la plantatie pana in pahar fiind un drum plin de mituri si ritualuri.

Japonezii spun ca ceremonia de preparare a ceaiului este un mod de a disciplina sufletul; esenta ceremoniei se invata in ani de zile si presupune a impartasi cu cel care bei ceaiul o armonie pentru ca mintea sa fie deschisa catre meditatie.

Ceremonia in sine are scopul de a indeparta atentia participantilor de la propria persoana sau orice manifestare egoista si a o indrepta asupra frumusetii naturii, lectura unei carti, ascultarea unei muzici speciale…

In spiritul acestei idei, a aparut si in Bucuresti conceptul de „ceai-fashion.” O idee originala ce apartine designerului Wilhelmina Arz, care isi prezinta in fata prietenilor la o cana cu ceai noile propuneri in materie de moda. in primul concept-store din Bucuresti, magazinul La€™ Armoire,muzica frantuzeasca si ceaiul creaza o atmosfera prieteneasca,
burghezo-pariziana.

Toate acestea pentru ca arta ceaiului presupune un cult pentru frumos si arome, o taina a armoniei, o arta de a lasa doar sa se banuie ceea ce nu indraznesti sa destainui. Indiferent ca este preparat cu putin unt sarat in Tibet, ca o spuma verde in Japonia, in
samovar in Rusia, cu multa menta in desertul arabilor sau ceai pur in China, India, Anglia sau plin de arome nebanuite in Franta, consumatorii sunt aceeasi peste tot, deschisi in fata destinului.

In China a oferi ceai este un simbol de reconciliere; in Tibet, inainte de un drum lung toata lumea bea ceai ca sa se intoarca cu bine; in Thailanda se ofera ceai in semn de ospitalitate; in Turcia, barbatii beau ceaiul pe strada,fiind un prilej de discutii; ofrandele budistilor inseamna si ceai; in Rusia samovarul cu ceai aduna familia ca sa le incalzeasca in acelasi timp inima si corpul; cultul pentru ceai a facut ca englezii sa bea ceaiul de la ora 5, iar francezii sa spuna ca ceaiul Darjeeling este sampania ceaiurilor din intreaga lume.
Sa nu uitam celebra „Boston Tea Party” din 1773 care a fost primul act de independenta al Statelor Unite si care a spus lumii printre altele ca si americanii beau ceai…
Aventura de a bea ceai ne duce aproape de fiecare din aceste locuri si creeaza o dependenta de ceai si de locurile in care nobletea lui este apreciata.